Ne ascundem in spatele mastilor.Voit,nevoit,involuntar,ca sa ne aparam,ca sa simtim siguranta. Ne simtim protejati de aceasta. Simtim ca daca nu suntem vazuti ,doare mai putin, cuvintele sunt rostite cu o mai mare usurinta, responsabilitatea scade, nu mai suntem fortati sa facem fata ptivirii spintecatoare a celuilalt. A purta masca e usor. A ne lipsi de ea este cel ma greu. Asta confirma slabiciunea firii umane.
Mi se pare ca au trecut ani...ba nu,secole de cand am postat ultima oara! Si daca stau bine sa ma gandesc,se face un an de cand ,intr-o zi de iulie torida,am inceput sa imi astern gandurile in blogosfera si sa ma familiarizez cu blgurile (m-ati crede daca v-as spune ca am inceput pentru ca eram bored stiff and nothing more interesting to do?)
Revenind...baobabul e peste masura de fericit de sosirea verii...de vacanta..de soare si de diminetile prea lungi si serile petrecute pe terase cu uneori prea mult combustibil.Acum se zbate intre dorinta de a devenit advertiser,interpret sau psiholog,si intre timp,mai pune mana pe carte si pe gramatica. Abia asteapta sa isi cumpere urmatorul bilet pentru trenul personal 3002 Brasov-Bucuresti,exact,acela care pleaca la 6 dimineata, si momentan nu prea are mouse incat a cheltuit banii de rechargeable'uri :(. Si se mai lupta si cu morile de vant maternale care i-a rapit vreo 4 podoabe urecheate si lupta continua.Ii e un dor nespus de mare, de nisip,de noptile dansante pierdute la Ovidiu,de pescarusi,de valuri(desi se scufunda ca bolovanul si in apa intra putin mai sus de genunchi) . Asteapta sa se coaca pepenii,asteapta sa se simta student,asteapta sa guste din libertate si sa faca blatul pe Ratb. Viitorul suna bine Unde esti tu August,cu marea ta cu tot?
Dezordine.Lumea mea e in dezordine.Biroul freamata de dezordine.Chiar si in idei am dezordine.Cand ma gandesc la ceva,imi ia dublu timpului cat ar trebui,tocmi pentru ca trebuie sa alerg dupa idee,sa o apuc de coada si sa o tarasc din dezordine,sa o aduc la lumina.Strada mea se vrea a fi o mica ruptura din Lipscani.Nu din cauza vechimii.Ci a renovarii.Praful care imi intra in casa si in plamani e deja insuportabil,si asta doar pentru ca le trebuie lor parcari.Da dom'le,parcari,la cat mai multe,sa incapa masinile,sa dispara verdeata asa cum a disparut si visinul ANcai,sa trebuiasca sa ma echipez ca alpinistii in incercarea de a iesi din bloc.De cand strada e in demolare si schimbare la fata,nici ciocolata nu-mi mai alina suferinta gri.Am optat pentru negru in locul maroului,si de azi o luna postesc sa-mi ispasesc pacatele(de aici se va desprinde ca mi-am augmentat colectia de botosei dupa crancene lupte cu constiinta) AZi pleata mi-a fost vanturata de multimea de masini in timp ce asteptam tardivul autobuz si ma cuprinsese visarea la viitorul motor pe care o sa il posed cand voi avea varsta actuala a celor de la Phoenix.V-am pupat...si "Stau singur si ma-ntreb...de ce-am plecat de-acaaasa..."
Ma invart intr-un cerc vicios al gandurilor.Viata-mi penduleaza intre cele doua planuri ce se impletesc dar niciodata nu coincid.Exista un triunghi al dimensiunilor universului realitatii mele.In aceasta lume umanist de geometrica,ma intalnesc pe mine ca punct infim,greu de localizat.Ieri am revazul Clujul.Clujul e frumos daca ai pe cineva alaturi de care sa te bucuri de el.In schimb,Bucurestiul mi se pare perfect pentru momentele in care vrei sa vorbesti cu ego'ul.Clujul era insufletit.Se apropie deschiderea anului universitar,iar taximetristii au din nou de munca iar puburile sunt din nou overcrowded,iar caminele asteapta sa fie populate.Somesul era linistit,iar luna se juca ghidusa in el.Soarele era suspect de prietenos,atat de suspect incat ne razbatea privirile pana in adancul retinei.Am putut admira astfel albinutele si panzele de paianjen ce sustin orasul.Ciudatele panze de paianjen...te urmaresc precum gandurile.In gradina botanica am dat de copilasi carora abia le cazusera dintii de lapte si care ne priveau cu ochi mare,de analisti turistici.Am verificat pe noi insene ca nesomnul duce la pierderea memoriei(inca un mit spulberat!) si abia astept concertul Tapinarii! in loc de sfarsit....
Oh,motiv mare de bucurie si de salt pana la nori,inceperea anului scolar.An,nu ca oricare altul,ci finalul aniilor de liceu,etapa chinuitor de plina de schimbari si transformari.Dar acest post nu e despre asta,ci despre comunismul reinstaurant in Bastilia,sau pentru cei ce nu stiu,liceul meu fantastic. Luni,17 septembrie,deschiderea oficiala a anului scolar.Nu am ajuns.Eram plecata in Sibiu.Cand festivitatea era in plina desfasurare,faceam stopul la iesirea din Sibiu.Oricum stiam ca nu pierd mare lucru,dar m-am amuzat copios sa aud ca presa scrisa si audio-vizuala a vrut sa boicoteze directiunea liceului cu zvonuri cum ca prestigiosul Colegiu National Dr Ioan Mesota nu a avut parte de festivitatea de deschidere.Asa va trebuie dom' director!(argumentul in cele ce urmeaza) Marti,18 septembrie.In urma aprigelor avertizari ale colegelor constiincioase care s-au prezentat in prima zi la festivitatea non-inexistenta,mi-am pus pe mine straiele urat colorate bleo-griatice-tomnatice,si-am plecat spre locul de mantuire a creierelor.La poarta scolii,stupoare:jumatate din elevi facand stanga-mprejur,datorita lipsei uniformei.La poarta liceului,in straie de Charon neomodernist,dom' director Polexa inspecta hainutele freshly ironed,facand discriminare vestimentara.Nici bine nu ajung in clasa,ca sunt anuntata ca treuie musai si neaparat sa ma prezint la postul de serviciu pe scoala.Bucuroasa sa scap de doua ore de latina,m-am conformat si am inghetat vreo 7 ore.A 8-a am preferat sa mergem la geografie ,sa ne amuzam de glumitele noului profesor.Aa,ca sa nu uit aspectul cel mai important a zilei,a venit televiziunea sa dezminta zvonurile ...adica cum sa pateze cineva onoarea?Ar trebui dusi la ghilotina cu totii! Miercuri,19 septembrie.Huray,orele incep mai in rand cu oamenii,am prins si eu aglomeratia de la 8 si nu de la 7.prima ora sport.Nou prof,noi cerinte,nou echipament (aham,uniforma si la educatie fizica,ce vrei dom'le,nu-ti convine,muta-te!),nou regulament.Daca vrei sa dai bacalaureatul la sport si iti alegi baschetul,sa te puna sfantul sa nu faci ca maimuta pe teren,ca vei avea scazut un punct si jumatate.De aceea m-am decis ca nu voi face bungee jumping ci voi alege ca ultima materie una intelectuala,caci nu stiu sa dansez prea bine. In incheiere,am ramas cele mai frumoase flori!
Toamna a inceput cum nu se putea mai bine,si,dupa cum se pare,va sfarsi prost.Respectiv: -incepe scoala,ceea ce va declansa un lant de intamplari care mai de care mai stresante,culminand cu sfarsitul anilor de liceu care se presupuneau a fi "cei mai frumosi" -vor incepe sa cada frunzele (voi cadea si eu,in depresie) -mancarea nu mai are gust -cititul nu mai are farmec -messul se deschide din pur reflex (holbatul la lista de mess e un nou hobby,provocator de senzatii tari) -vremea e propice de taiat vene -tot vremea te impiedica sa iesi din plictiseala asta de oras -CFR'u a scumpit iar biletele,exact,din 1 septembrie,oh holy autumn,curse you! -Silva Black nu e buna,tot Stejarul isi merita prestigiul -oare va mai iesi soarele toamna asta?
AZi..a fost o racoare placuta,imbietoare as putea spune.O simt mai bine de cand fac greva la Ratbv si m-am invatat sa calc mai des si mai marunt suprafata terestra.Respiratia-mi devine mai accelerata si pasul mai grabit cu cat simt mai accentuate privirile oamenilor atintindu-se catre mine.AZi am dat o raita prin orasul gri-tomnatic,unde toamna isi pune amprenta greoaie asupra naturii.AZi mi-am cumparat pufuleti si aveau,nu mint,gustul pur al copilariei.AM reinvatat sa ii mananc,astfel terminand doua pungi cu setea lacoma cu care pradatorul isi sfasie prada inca vie,dar care simte cum piciorul ii este smuls intr-o maniera bestiala,si in ochii-i se reflecta ultima licarire.CAnd aveam 6 ani,mama-mi citea Caprioara lui Garleanu si ma podideau lacrimile.AZi citesc o carte a lui Marquez si..stupoare...am uitat arta de a plange.
DA,cu greu ma pot desparti de voi...voi,care mi-ati fost alaturi,dupa cum spune in Scripturi,la bine si la greu,ce mi-ati purtat comod pasii spre cele mai nebanuite destinatii,care nu ati lasat frigul sa-mi acapareze degetelele si nici ploaia sa-mi racoreasca talpa de doar 37...voi care ati stiut ca va duc prin zapada,burnita,canicula,si nu ati ripostat niciodata,ba mai mult m-ati slujit impecabil,desi stiati ca urma sa mergem in Bran,Moieciu,Predeal,Prejmer,sau cate si mai cate destinatii.AZi,e o zi trista,intrucat ati luat la cunostiinta faptul ca v-am inlocuit,insa nu ati ripostat,ci ati tinut capul sus cu demnitate.AZi va multumesc din inima pentru toate clipele petrecute in compania voastra,si-mi cer iertare ca v-am inlocuit asemenea unei fiinte ingrate si fara inima.ADio,dragii mei!
Vangelis imi destinde toti muschii.Daca mai ascult mult Le petite file de la mer cred ca am sa ma sui pe pereti de extaz sufletesc.La miezul noptii m-a sunat un amic,dragul de el,sa-mi puna sa ascult Vita-de-vie LIVE!Era exact melodia Liber,iar cu toate impotrivirile microfoniei,am reusit sa deslusesc versurile si sa le fredonez in soapta,deodata cu Despot.Inca sper ca mamman se va indupleca sa-si lase copchilul sa-si ia zborul,la unison cu pescarusii.
