Titleless

AZi..a fost o racoare placuta,imbietoare as putea spune.O simt mai bine de cand fac greva la Ratbv si m-am invatat sa calc mai des si mai marunt suprafata terestra.Respiratia-mi devine mai accelerata si pasul mai grabit cu cat simt mai accentuate privirile oamenilor atintindu-se catre mine.AZi am dat o raita prin orasul gri-tomnatic,unde toamna isi pune amprenta greoaie asupra naturii.AZi mi-am cumparat pufuleti si aveau,nu mint,gustul pur al copilariei.AM reinvatat sa ii mananc,astfel terminand doua pungi cu setea lacoma cu care pradatorul isi sfasie prada inca vie,dar care simte cum piciorul ii este smuls intr-o maniera bestiala,si in ochii-i se reflecta ultima licarire.CAnd aveam 6 ani,mama-mi citea Caprioara lui Garleanu si ma podideau lacrimile.AZi citesc o carte a lui Marquez si..stupoare...am uitat arta de a plange.

Miss Universe vs. Ugly Duckling

Picioare fine,lungi pana in gat,glezne subtiri si fara de cusur,talie de viespe,brate gratioase,decolteu generos,buze Angelina style,pometi mereu imbujorati,si cand chiar nu se poate,ajutati de blush,machiaj impecabil,par stralucitor de matasos,zambet de milioane...Oare aceasta e imaginea femeii ideale,a frumusetii absolute?Ce se intelege prin frumusete?In ce masura conteaza aspectul exterior?Se mai uita cineva daca exista acea frumusete interioara,izvorata din suflet?Mai conteaza ca ai o aura pozitiva,sau o inima de aur?Care e prototipul femeii frumoase?Intr-o societate mondena,in care totul e comercial,in care se vinde si imaginea,primeaza aspectul fizic.Coaja e esentiala,miezul poate fi stricat,sau gol,sau expirat.

Cutting the sky with a water knife!

AH,dintr-o sete nebuna si un dor patimas de a posta,iata-ma atasand mediocritati si maruntele,pentru a umple blogosfera cu nonsensuri,macar asa ma veti pomeni!DAr,in niciun caz nu va voi spune ca poza este facuta direct din casa baobabului,ca daca v-as spune,m-ati putea localiza si astfel trece in nefiinta(ah ce trairi morbide!) pentru timpul cheltuit!

....

DUpa umila mea parere,aceasta vedere incheaga toata esenta Vamii,despre care nu am scris,de teama de a nu aduce profanul in sacru.STudiata cu atentie si cu ajutorul unui zoom,las cititorul sa-si rasfete retina cu acest coltisor paradisiac.

Red is the new Black!

DA,cu greu ma pot desparti de voi...voi,care mi-ati fost alaturi,dupa cum spune in Scripturi,la bine si la greu,ce mi-ati purtat comod pasii spre cele mai nebanuite destinatii,care nu ati lasat frigul sa-mi acapareze degetelele si nici ploaia sa-mi racoreasca talpa de doar 37...voi care ati stiut ca va duc prin zapada,burnita,canicula,si nu ati ripostat niciodata,ba mai mult m-ati slujit impecabil,desi stiati ca urma sa mergem in Bran,Moieciu,Predeal,Prejmer,sau cate si mai cate destinatii.AZi,e o zi trista,intrucat ati luat la cunostiinta faptul ca v-am inlocuit,insa nu ati ripostat,ci ati tinut capul sus cu demnitate.AZi va multumesc din inima pentru toate clipele petrecute in compania voastra,si-mi cer iertare ca v-am inlocuit asemenea unei fiinte ingrate si fara inima.ADio,dragii mei!

Sentimental Vendetta

As...au oare mai tii tu minte cand eram mici si zburdam ca doua nebune pe dealurile din fata blocului care pe atunci ne pareau munti?cand culegeam nasturei si faceam coronite si ne impodobeam una pe alta,si nu stiam de e zi sau noapte,intrucat zilele pareau ani si anii decenii si niciodata nu ne saturam de perindat padurea,de cules branduse si jir,de mancat corcoduse timpurii sau sa ne aruncam in miez de toamna in frunzele ruginii..mai tii minte cu cata sarguinta construiam acele capite de frunze,asemenea celor mai straluciti arhitecti,pentru ca mai apoi sa ne aruncam cu tot trupul in ele,pentru a ne desfata placerile infantile?sau cand jucam scunselea,mereu ma calcai pe nervi caci nu voiai sa joci,ci stateai si observai cum noi toti restul ne ascundeam,cine minjeste sau cine puipuie.Si mai tii minte cand vara ne suiam in visinul tau,ne faceam cercei si ne patam hainutele cu grija apretate de mamele noastre,si tot blocul se strangea pentru a gusta din visinele-ti.Sau cand mergeam la furat flori,ne-ntepam in spinii trandafirilor si fugeam cat ne tineau picioarele pentru a nu fi identificate...sau gustul merelor varatice...sau rabarbarul proaspat smuls...cat era de savuros doar pentru ca era furat din gradina alaturata..ah...numai cand ma gandesc simt pe papilele gustative aroma dulce acrisoara a rabarbarului si a zilelor ce au trecut...Mai tii tu minte cand eram mici iar eu nu puteam spune rosu,ci era substituit cu un "rofu" naiv,iar tu radeai machiavelic de mine ,la fel ca atunci cand incurcam ieri'ul cu ziua de maine.Pana ieri,aproape ca uitasem ce gust are,dar ieri,la revederea ta,inima mi-a stat ,sangele mi-a zvacnit din toate vasele circulatorii,iar genunchii pareau sa se desprinda ,lasandu-ma oloaga de la tremurat.I soooo damn missed you,you sheep!

Cugetari tapinariste

Auditie placuta!This is a sign that I shall return!

Curaj gaina ca te tai!

Azi,mare sarbatoare mare,tot litoralul e in straie de sarbatoare.Si baobabul s-a imbracat in straie mai acatari,intrucat e si Adormirea Maicii Domnului,protectoarea marinei,si nu numai,e ziua in care baobab isi face bagajele.In loc sa incropeasca lista,face sens invers si se zgarceste la bagaje,intrucat i-a fost indicat sa-si ia doar strictul necesar(doar sacul de dormit ii va rupe spinarea).Dar sa rememoram faptele petrecute in ultimele zile,spre a da ocazia cititorului sa faca analogia micutului cu Praslea,cand veni vorba sa-si infrunte mama pentru a pleca in calatoria vietii si a culege...experienta de aur.Overprotective,sa vedem cum mama sa a incercat din rasputeri sa-i puna piedici,dar pe care,asemenea unui erou de basm,le-a depasit pe toate,pentru ca binele infreange tot timpul raul:
-baobab e prea mic si nu are mintea coapta (yeah yeah....suuuuuuuure)
-vremea este prea urata,asta-i vreme de mers la mare?(in Vama,oricand,oricum!)
-o sa va ia vijelia cu tot cu cort,va arunca in mare si nu stii sa inoti! (what are friends for?)
-o sa racesti dormind in cort (who said anyone'll sleep there?)
-ti-a intrat prostia aia cu rocku' in cap!ce-ti trebuie tie stuf ? (okay..okay..rewind...care prostie??? X( )
-adica tu pleci de langa mine? (uhm...DA!)
-ai mai fost o data la mare ! (dap,insa acolo lipseau romanii,muzica,distractia,buna-dispozitie,booze'ul)
Dupa aceste lupte intelectuale crancene,chiar mamman a scos sacul de dormit si l-a inmanat copchilului aventurier,sporindu-i entuziasmul.Acum sa va povestesc si cum poti ajunge la mare cu contravaloarea a doi pepeni.Se iau cativa studenti,sa fie mixti,daca sunt de la aceeasi facultate nu e de bine.E de preferinta o mai mare diversitate culturala,vorba aia unitate in diversitate,cum ar fi Litere,ASE,IL,Silvicultura.Trebie musai sa fie umoristici din cale-afara si rabdare cat cuprinde.Se intalnesc,merg la agentia Cfr,innebunesc functionara de acolo,si o forteaza la cumplite si groaznice combinatii si permutari ceferistice.Dupa indelungate incercari si combinari,biata femeie a exclamat"Evrika!" si a impartasit calea cea mai subtire pentru buzunarul studentesc.Se ia tot grupul de calatori,se arunca in gara Brasov la orele rasaritului,de acolo sunt varati in personalul spre Bucuresti.Dar asta nu e tot.Cand vor simti mirosul de petrol in Ploiesti,atunci vor sti ca e musai sa coboare,pentru a lua busul spre sudul Ploiestiului.De acolo,destinul ii va arunca in personalul spre Buzau,de acolo vor sterge de praf un alt tren spre Constanta.Cand intr-un final vor crede (Wrong!!!) ca au ajuns,vor fi nevoiti sa se suie (yeah,tot personal) spre Mangalia.Daca vor mai avea energie sa ajunga noaptea langa ceilalti vamaioti,va fi minunea intarziata a Fecioarei Maria.Aaaa,si tot nu am revelat provenienta titlului.In ultima vreme,am prins teama de a sta in casa,intrucat obiectele au inceput sa vadeasca o antipatie nefondata pentru mine,astfel incat uscatorul de par ma curenteaza mereu cand il scot din priza,masina de spalat face pasi de urs cand o rog sa centrifugheze,si am impresia ca dulapul suspendat din baie o sa imi cada in cap intr-o buna zi.Concluzia este,dupa cum a rostit un mare intelept "Meriti un concediu!"

Knock-knock!Who's there?Hopeless!

Vangelis imi destinde toti muschii.Daca mai ascult mult Le petite file de la mer cred ca am sa ma sui pe pereti de extaz sufletesc.La miezul noptii m-a sunat un amic,dragul de el,sa-mi puna sa ascult Vita-de-vie LIVE!Era exact melodia Liber,iar cu toate impotrivirile microfoniei,am reusit sa deslusesc versurile si sa le fredonez in soapta,deodata cu Despot.Inca sper ca mamman se va indupleca sa-si lase copchilul sa-si ia zborul,la unison cu pescarusii.

Nerdish old times....

Yep,ugly ol' times are comin'.Oricat as incerca sa fiu copil model,nu-mi iese pasenta,calc stramb si sunt etichetata drept neascultatoare sau nesabuita.Mama s-a conformat cu ideea baobabului de a-si petrece anii rebeli ai studentiei in centrul capitalei,unde nu prea sunt pomi si-si va scurta viata de munteanca considerabil.In inima baobabului s-a nascut in urma unei discutii un firicel de dorinta aprinsa de a merge in vama veeeeche,unde nisipul sa zgarie fin,iar marea sa fie amara,luna sa-mi fie confidenta,iar soarele amant.Sa stau treaza toata noaptea ascultand cum valurile se sparg de stanci,iar dimineata sa ma trezesc cu nasul in nisip,in loc de cearseaf.Aerul de mare sa-mi intre in plamani,iar la rasarit sa strig cat ma tin corzile vocale "Sunt libera!".Pescarusii sa-si deschida aripile larg ,formand o coroana de zapada deasupra marii.Cand eram mica,mama ma imbraca in rosu si un vecin ma tachina mereu cand ma vedea "Ce faci tu Scufita Rosie?".La sfarsitul gimnaziului soarta m-a inzestrat cu o divina miopie.De azi,voi fi un exemplar ciudatel de emo-nerd.

Sarah...oh Sarah reloaded

Daddy I'm comin' home sau Look out Noah,the tempest is approaching!

Iata asa,ma intorsei si de pe meleagurile mediteraneene.Drumul a fost mai lung decat la dus,traficul a fost si mai ingreunat,iar frontierele si mai pline(ah,romano-italienii se intorc pentru a echivala cursul leului cu cel al euroului).Noaptea a fost crunta,Mr Bean m-a tinut iar treaza ,iar Viata lui Pi a ramas neterminata.Aparent vremea rea se tine scai dupa mine,intrucat de la intrarea in rezervatia de bastina si pana in gradina botanica ce-mi apartine,tunetele si fulgerele au dansat deasupra noastra.Azi inca danseaza valsul lor vienez,din miscarile lor si magia soarelui nascandu-se curcubeul.Imi parea ca am lipsit de acasa milenii intregi,ca am calatorit prin timp,intrucat casuta mea parea o casuta de pigmei.Dulapurile scunde,televizorul micut,camarutele stramte ,toate imi pareau ca a unuia din cei sapte pitici.Am ascultat Tapinarii ore in sir si au aceeasi savoare, inima mi-a crescut pana la exaltare.In ultimele doua nopti linistea somnului mi-a fost invadata de serpi si crime,iar accesul la net este echivalent cu zero.Inchei aici,in asteptarea unui somn mai odihnitor,cu regretul ca am uitat sa scriu posturi destepte.

Firenze.Florence.Florenta

Yep,citta d'arte.Sau orasul artelor.Sau focarul renascentist.Oricum i-ai spune,totul se rezuma la frumusete.Cand mergi in Firenze nu ai cum sa nu ramai uimit de grandoarea sa.Mii de turisti il impanzesc si il fac sa para un furnicar de dimensiuni cosmice.Daca nu esti atent te vei ciocni de vreun englez cu ochelari si cu harta orasului sub nas,cautand Domul.Coada la intrarea in Santa Maria del Fiore este asemenatoare cu cea de la alimentara de pe vremea ceausista,iar trebuie musai sa zambesti mereu,altfel vei fi imortalizat serios sau strambandu-te de unul din miile de flashuri care se declanseaza concomitent.Firenze inseamna viata.Azi am fost acolo.Drumul spre gara a parut o eternitate.Autobuzul mergea cu viteza melcului,iar ghinionul se parea ca se tine lant dupa mine.Ajunsa in gara,ma uit pe tabela cu plecarile spre a observa cu stupoare ca urmatorul tren spre Florenta pleca abia dupa o ora.Cumva cumva a trecut si ora aceea,mi-am amintit de o zicala,"Si cea mai rea ora are doar 60 de minute" ,apoi trenul a avut intarziere 20 de minute,mi-am zis "Nu-i nimic".Pe peron m-a acostat o romanca.Cred ca nu i-a placut accentul meu cand i-am spus ca trenul opreste in fiecare statie.In compartiment,s-a asezat langa mine.A inceput sa imi spuna povestea vietii ei si toata amaraciunea ce ii apasa inima.Intr-un final am ajuns in gara Firenze SMN.Puteam observa cupola Domului.Mi-am luat in graba la revedere de la saraca femeie si am pornit sa hoinaresc.M-am indreptat,indubitabil,spre Piaza Domului.As fi ramas asa zile intregi,impasibila,imperturbabila,spre a observa Domul.Cred ca are puteri hipnotice.Cu greu mi-am dezlipit picioarele ce pareau sa nu mai asculte de mine si am mers in Muzeul Domului.Printre zeci si sute de statui care mai de care mai frumoase,am ajuns la faimoasa si controversata La Pietà,compexul sculptural in care Michelangelo s-a intruchipat pe el ca fiin unul din cei doi oameni care l-ai dat jos pe Iisus de pe cruce.Stupefiata de incarcatura de piosenie pe care ti-o transmitea,am plecat mai departe,si am urcat in Campanella lui Gioto.Durerea urcarii atator trepte a fost subit amortizata in momentul ajungerii in varful sau.Imagine ce se desfasura inaintea ochilor mei nu avea grad de comparatie si era indescriptibila in cuvinte omenesti.Intreaga panorama a orasului,casele ordonate la milimetru,tot iti transmitea senzatia de pace sufleteasca si armonie.Chiar simteai comuniunea cu natura,cu cerul,cu divinitatea.Dupa ce am fotografiat din toate colturile,m-am decis ca trebuie musai sa cobor,sa hoinaresc prin restul Florentei.La parter,unde erau biletele,avusese intalnirea a catorva americani.Ele abia coborasera din minunata campanela.Ei isi adunasera fortele spre a savarsi ascensiunea fara ascensor.Ei,cu spiritele vesele, "How was it?".Ele,foarte sceptice "We did it once.Never doing it again in our entire lives".Of, Mc Donald's-ul asta.Tot in piata Domului,mai consum bateriile pe poze,fac inconjurul,stau la coada la intrarea in Dom,pe scarile monumentului se afla pleada rebela si noncomformita de punkeri.Surad,ii imortalizez,si plec mai departe.Inauntrul catedralei,pustietate mai mare ca in desert.Toate monumentele din perioada Renasterii fusesera mutate,spre conservare,in Muzeul Operei Domului.In interior,mi-am putut desfata privirea doar cu controversata cupola a lui Brunelleschi,pe care a decorat-o cu Paradisul,Pamantul si Infernul.Nu e de mirare ca vis-a-vis de Dom era o alta biserica ce avea la intrare faimoasa Poarta a Paradisului,imbracata in aur.Mare smecher Dante asta!Cu pasi lenti m-am departat de colosala si dominanta basilica Santa Maria del Fiore ,iar pasii m-au purtat spre Ponte Vecchio.La unul din capete,o mireasa pe bicicleta,zambea din toate rasputerile spre a savarsi o fotografie cat mai minunata n ziua nuntii ei.O alta,mai nonconformista,trecea intr-un trabantel,la brat cu sotul ei.La mijlocul celui mai vechi pod,folosit pentru schimburi comerciale si negot de aur si bijuterii scumpe,m-am oprit spre a admira raul Arno,deasupra caruia ne aflam.Tocmai atunci se aflau adeptii cultului Hare Krishna,facand incantatiile lor si ademenind alte persoane spre credinta lor plesuva,impartind cookies.Tot inaintand(to be continued)