marți, 30 octombrie 2007

Alergi dupa un vis...esti mic...stangaci...te impiedici si cazi...iar visul nu-l mai poti prinde din urma

vineri, 26 octombrie 2007

On air!

Uiiiii,scriu direct din magazinul Orange Concept Store!totul e super advanced si pe mine si pe Gabriel ne cam depaseste noua tehnologie,dar,nu-i nimic,ii venim noi de hac!Peste doua ore trebuie sa inceapa concertul de lansare al trupei Travka,iar baobaul inca isi asteapta amicii clujeni care trebuie sa soseasca cu ocazia! Pup urbaniceste !

luni, 15 octombrie 2007

Ne-a topit pe toti orasul


Mi-e dor....de mine din trecut...cred ca daca eul din trecut s-ar intalni cu eul actual ar iesi...ar iesi scantei...Imi mai e dor de mare,de pescarusii de la 6 si un sfert...de hoinarealea...mi-e are dor de zilele in care soarele parea ca nu mai apune,de stat intinsa spre a observa cat mai multe stele cazatoare...de mirosul de iarba proaspat cosita....acum a ramas iarba suferinda si burnitata ...de un zambet timid...de o imbratisare sfioasa....de un copilut...de o paturica

joi, 11 octombrie 2007

Uni-i Jica?Wei Jica...

Dezordine.Lumea mea e in dezordine.Biroul freamata de dezordine.Chiar si in idei am dezordine.Cand ma gandesc la ceva,imi ia dublu timpului cat ar trebui,tocmi pentru ca trebuie sa alerg dupa idee,sa o apuc de coada si sa o tarasc din dezordine,sa o aduc la lumina.Strada mea se vrea a fi o mica ruptura din Lipscani.Nu din cauza vechimii.Ci a renovarii.Praful care imi intra in casa si in plamani e deja insuportabil,si asta doar pentru ca le trebuie lor parcari.Da dom'le,parcari,la cat mai multe,sa incapa masinile,sa dispara verdeata asa cum a disparut si visinul ANcai,sa trebuiasca sa ma echipez ca alpinistii in incercarea de a iesi din bloc.De cand strada e in demolare si schimbare la fata,nici ciocolata nu-mi mai alina suferinta gri.Am optat pentru negru in locul maroului,si de azi o luna postesc sa-mi ispasesc pacatele(de aici se va desprinde ca mi-am augmentat colectia de botosei dupa crancene lupte cu constiinta) AZi pleata mi-a fost vanturata de multimea de masini in timp ce asteptam tardivul autobuz si ma cuprinsese visarea la viitorul motor pe care o sa il posed cand voi avea varsta actuala a celor de la Phoenix.V-am pupat...si "Stau singur si ma-ntreb...de ce-am plecat de-acaaasa..."

duminică, 7 octombrie 2007




Oamenii sunt precum pasarile...vin...si pleaca...

luni, 1 octombrie 2007

Small blissful details



Scrise de ceva vreme,dar mereu in actualitate...
Imi place:

sa ma plimb pe alei pitite de vazul lumii
sa sparg polita aceea care se creeaza cand e fierbinte budinca de ciocolata
sa fac baie si sa stau pana cand mi se incretesc degetele
imi place sa fotografiez detaliile carora nu multi le dau atentie,cum ar fi o albina deasupra unie flori
sa merg drept pe bordura unui trotuar
aroma de vanilie si scortisoara
sa vad stenciluri critice ca o forma de protest si de impodobire a oraselor
sa miros natura primavara
sa vad oamenii zambind
sa ma uit cum curge mierea
sa ating nisipul
sa alerg dupa pescarusi
sa culeg castane
sa las soarele sa ma mangaie gingas cand ma intristez
sa fac broscute pe lac
orasul noaptea
sa fac ingerasi pe zapada
sa miros roua
sa simt picaturile de ploaie
sa ating curcubeul

Si..cum esti tu?
Sunt o introvertita.

Thoughts' disillusion

Ma invart intr-un cerc vicios al gandurilor.Viata-mi penduleaza intre cele doua planuri ce se impletesc dar niciodata nu coincid.Exista un triunghi al dimensiunilor universului realitatii mele.In aceasta lume umanist de geometrica,ma intalnesc pe mine ca punct infim,greu de localizat.Ieri am revazul Clujul.Clujul e frumos daca ai pe cineva alaturi de care sa te bucuri de el.In schimb,Bucurestiul mi se pare perfect pentru momentele in care vrei sa vorbesti cu ego'ul.Clujul era insufletit.Se apropie deschiderea anului universitar,iar taximetristii au din nou de munca iar puburile sunt din nou overcrowded,iar caminele asteapta sa fie populate.Somesul era linistit,iar luna se juca ghidusa in el.Soarele era suspect de prietenos,atat de suspect incat ne razbatea privirile pana in adancul retinei.Am putut admira astfel albinutele si panzele de paianjen ce sustin orasul.Ciudatele panze de paianjen...te urmaresc precum gandurile.In gradina botanica am dat de copilasi carora abia le cazusera dintii de lapte si care ne priveau cu ochi mare,de analisti turistici.Am verificat pe noi insene ca nesomnul duce la pierderea memoriei(inca un mit spulberat!) si abia astept concertul Tapinarii!

in loc de sfarsit....