Graunte de frumos

Ieri a fost o zi prolifica pentru fotografii. Am mai taiat un pic din plictiseala. Singurele chestii bune pe care le remarc aici sunt bere foarte ieftina la 0,66 si faptul ca poti bea linsitit pe strada,fara sa iti spuna nimeni nimic. Si in parc te poti aseza pe iarba.Fara restrictii. Am fost si la mare,intr-o localitate de snobi,dar aceea era cea mai aproape . Am fost si pana in Torino. 5 ore de mers cu trenul,iar la un moment dat mergeam paralel cu coasta Ligurica,ceea ce a fost spendid! in Torino am nimerit in plin festival,San Salviano intr-un cartier plin de imigranti ,cantari si dantuieli pe strada, puburi deschise pana dimineata, voie buna,degustari de bauturi dintre care amintim : grapa(tuica noastra) , suc de hibiscus (dulce si racoritor) ,rom cu lamaie (never loved rhum till then :) dupa care ne-am mutat in parcul Valentino unde din nou orchestre, giumbuslucuri cu mingi, acrobatii si atmosfera de petrecere . Pictures are on their way. Can't wait the moment when I'll come back!

Pentru o zi.....

mi-as dori sa fiu o statuie miscatoare ca aceasta...





sau ca aceasta....





si sa strang un numar infinit de imbratisari!

Again in Florence!

iata ca vanturile aventurii l-au purtat din nou pe micul baobab inspre tari exotice si pline de canicula, poposind din nou pe taramul peninsulei italiene. Drumul lung, obositor, de mai bine de-o zi, caldura si schimbarea climei l-au extenuat enorm pe micul baobab care simte ca nu-si gaseste locul in acest apartament fiorentin pe care-l imparte cu doua oltence si doua moldovence,unde-i viseaza pe toti cei de acasa, unde tantarii il secatuiesc de sange,unde soarele apune mai tarziu din cauza decalarii fusului, unde lumea poarta predominant violet pentru ca toti sunt suporteri Fiorentina, unde pravaliile se inchid la pranz, unde semintele de pin sunt comestibile, unde Buna dimineata este substituit de Buon giorno. Asa ca bine am revenit !

It's been so long.....

Uitandu-ma la data ultimei postari,observ cu stupoare ca se-mplineste anul de cand am neglijat blogul,an in care s-au pestrecut o gramda de evenimente ....precum inceputul studentiei,statutul de boboaca,mult asteptata mutare in capitala ,traiul cu o colega de camera,chefuri,distractei,sesiunea si stresul implicit, bucurii,dezamagiri si asteptari enorme. Musai trebuie sa recuperez!

"Tu ai fost vreodata la mare?" "Nu,dar am visat c-am fost. Intr-o zi mi-a intrat apa in ochi,si am plans toata ziua"

Dar,dupa cum continua melodia,ai intrat in apa si ti-a trecut :(.Marea te calmeaza.Marea te reimprospateaza.Marea te seduce.Marea e ca un calmant in perioada de agonie.Iti reincarca bateriile pentru inca un an,si te asteapta sa o revezi involburata, inspumata si trista ca ai parasit-o,spargandu-se de stanci.Marea e fidela,e mereu acolo.Marea are efectul de a-ti oferi linistea sufleteasca pe care o cauti cu atata ardoare si pe care freamatul orasului nu ti-o poate oferi. Te uiti in zare si observi orizontul infinit, si mereu te intebi ce se afla dincolo de ea, dincolo de acest intins nesfarsit de ape. Lasa tot si hai la mare....

I definitely need a holiday!

.....AAAAAAaaaaaaaaaaaa...orasul ma sufoca! Trebuie sa ajung pe faleza sa fac un castel de nisipi si sa ma-mbaiez imbracata!dixit!

Wishes and magic spells

Mi se pare ca au trecut ani...ba nu,secole de cand am postat ultima oara! Si daca stau bine sa ma gandesc,se face un an de cand ,intr-o zi de iulie torida,am inceput sa imi astern gandurile in blogosfera si sa ma familiarizez cu blgurile (m-ati crede daca v-as spune ca am inceput pentru ca eram bored stiff and nothing more interesting to do?)


Revenind...baobabul e peste masura de fericit de sosirea verii...de vacanta..de soare si de diminetile prea lungi si serile petrecute pe terase cu uneori prea mult combustibil.Acum se zbate intre dorinta de a devenit advertiser,interpret sau psiholog,si intre timp,mai pune mana pe carte si pe gramatica. Abia asteapta sa isi cumpere urmatorul bilet pentru trenul personal 3002 Brasov-Bucuresti,exact,acela care pleaca la 6 dimineata, si momentan nu prea are mouse incat a cheltuit banii de rechargeable'uri :(. Si se mai lupta si cu morile de vant maternale care i-a rapit vreo 4 podoabe urecheate si lupta continua.Ii e un dor nespus de mare, de nisip,de noptile dansante pierdute la Ovidiu,de pescarusi,de valuri(desi se scufunda ca bolovanul si in apa intra putin mai sus de genunchi) . Asteapta sa se coaca pepenii,asteapta sa se simta student,asteapta sa guste din libertate si sa faca blatul pe Ratb.
Viitorul suna bine
Unde esti tu August,cu marea ta cu tot?

On air!

Uiiiii,scriu direct din magazinul Orange Concept Store!totul e super advanced si pe mine si pe Gabriel ne cam depaseste noua tehnologie,dar,nu-i nimic,ii venim noi de hac!Peste doua ore trebuie sa inceapa concertul de lansare al trupei Travka,iar baobaul inca isi asteapta amicii clujeni care trebuie sa soseasca cu ocazia! Pup urbaniceste !

Thoughts' disillusion

Ma invart intr-un cerc vicios al gandurilor.Viata-mi penduleaza intre cele doua planuri ce se impletesc dar niciodata nu coincid.Exista un triunghi al dimensiunilor universului realitatii mele.In aceasta lume umanist de geometrica,ma intalnesc pe mine ca punct infim,greu de localizat.Ieri am revazul Clujul.Clujul e frumos daca ai pe cineva alaturi de care sa te bucuri de el.In schimb,Bucurestiul mi se pare perfect pentru momentele in care vrei sa vorbesti cu ego'ul.Clujul era insufletit.Se apropie deschiderea anului universitar,iar taximetristii au din nou de munca iar puburile sunt din nou overcrowded,iar caminele asteapta sa fie populate.Somesul era linistit,iar luna se juca ghidusa in el.Soarele era suspect de prietenos,atat de suspect incat ne razbatea privirile pana in adancul retinei.Am putut admira astfel albinutele si panzele de paianjen ce sustin orasul.Ciudatele panze de paianjen...te urmaresc precum gandurile.In gradina botanica am dat de copilasi carora abia le cazusera dintii de lapte si care ne priveau cu ochi mare,de analisti turistici.Am verificat pe noi insene ca nesomnul duce la pierderea memoriei(inca un mit spulberat!) si abia astept concertul Tapinarii!

in loc de sfarsit....

Summer's out,Fall's in!

...Cu pasi de furnica,s-a scurs si vara lui 2007,iar de azi,calendaristic,s-a instalat comod toamna (dupa ploile din ultima perioada as spune ca a fost mai mult toamna decat Cuptor).Si,cum toamna se numara bobocii,si se fac inventarele,iata ca si noi intram in rand cu lumea "kewl" (riiight,noroc ca are oaia invitatii)si mergem sa ne zbenguim la aceasta prima editie a celui mai mare fest ?!?! din Romania de muzica electronica,Zizin Valley Festival.Hasta luego!

....

DUpa umila mea parere,aceasta vedere incheaga toata esenta Vamii,despre care nu am scris,de teama de a nu aduce profanul in sacru.STudiata cu atentie si cu ajutorul unui zoom,las cititorul sa-si rasfete retina cu acest coltisor paradisiac.

Curaj gaina ca te tai!

Azi,mare sarbatoare mare,tot litoralul e in straie de sarbatoare.Si baobabul s-a imbracat in straie mai acatari,intrucat e si Adormirea Maicii Domnului,protectoarea marinei,si nu numai,e ziua in care baobab isi face bagajele.In loc sa incropeasca lista,face sens invers si se zgarceste la bagaje,intrucat i-a fost indicat sa-si ia doar strictul necesar(doar sacul de dormit ii va rupe spinarea).Dar sa rememoram faptele petrecute in ultimele zile,spre a da ocazia cititorului sa faca analogia micutului cu Praslea,cand veni vorba sa-si infrunte mama pentru a pleca in calatoria vietii si a culege...experienta de aur.Overprotective,sa vedem cum mama sa a incercat din rasputeri sa-i puna piedici,dar pe care,asemenea unui erou de basm,le-a depasit pe toate,pentru ca binele infreange tot timpul raul:
-baobab e prea mic si nu are mintea coapta (yeah yeah....suuuuuuuure)
-vremea este prea urata,asta-i vreme de mers la mare?(in Vama,oricand,oricum!)
-o sa va ia vijelia cu tot cu cort,va arunca in mare si nu stii sa inoti! (what are friends for?)
-o sa racesti dormind in cort (who said anyone'll sleep there?)
-ti-a intrat prostia aia cu rocku' in cap!ce-ti trebuie tie stuf ? (okay..okay..rewind...care prostie??? X( )
-adica tu pleci de langa mine? (uhm...DA!)
-ai mai fost o data la mare ! (dap,insa acolo lipseau romanii,muzica,distractia,buna-dispozitie,booze'ul)
Dupa aceste lupte intelectuale crancene,chiar mamman a scos sacul de dormit si l-a inmanat copchilului aventurier,sporindu-i entuziasmul.Acum sa va povestesc si cum poti ajunge la mare cu contravaloarea a doi pepeni.Se iau cativa studenti,sa fie mixti,daca sunt de la aceeasi facultate nu e de bine.E de preferinta o mai mare diversitate culturala,vorba aia unitate in diversitate,cum ar fi Litere,ASE,IL,Silvicultura.Trebie musai sa fie umoristici din cale-afara si rabdare cat cuprinde.Se intalnesc,merg la agentia Cfr,innebunesc functionara de acolo,si o forteaza la cumplite si groaznice combinatii si permutari ceferistice.Dupa indelungate incercari si combinari,biata femeie a exclamat"Evrika!" si a impartasit calea cea mai subtire pentru buzunarul studentesc.Se ia tot grupul de calatori,se arunca in gara Brasov la orele rasaritului,de acolo sunt varati in personalul spre Bucuresti.Dar asta nu e tot.Cand vor simti mirosul de petrol in Ploiesti,atunci vor sti ca e musai sa coboare,pentru a lua busul spre sudul Ploiestiului.De acolo,destinul ii va arunca in personalul spre Buzau,de acolo vor sterge de praf un alt tren spre Constanta.Cand intr-un final vor crede (Wrong!!!) ca au ajuns,vor fi nevoiti sa se suie (yeah,tot personal) spre Mangalia.Daca vor mai avea energie sa ajunga noaptea langa ceilalti vamaioti,va fi minunea intarziata a Fecioarei Maria.Aaaa,si tot nu am revelat provenienta titlului.In ultima vreme,am prins teama de a sta in casa,intrucat obiectele au inceput sa vadeasca o antipatie nefondata pentru mine,astfel incat uscatorul de par ma curenteaza mereu cand il scot din priza,masina de spalat face pasi de urs cand o rog sa centrifugheze,si am impresia ca dulapul suspendat din baie o sa imi cada in cap intr-o buna zi.Concluzia este,dupa cum a rostit un mare intelept "Meriti un concediu!"

Knock-knock!Who's there?Hopeless!

Vangelis imi destinde toti muschii.Daca mai ascult mult Le petite file de la mer cred ca am sa ma sui pe pereti de extaz sufletesc.La miezul noptii m-a sunat un amic,dragul de el,sa-mi puna sa ascult Vita-de-vie LIVE!Era exact melodia Liber,iar cu toate impotrivirile microfoniei,am reusit sa deslusesc versurile si sa le fredonez in soapta,deodata cu Despot.Inca sper ca mamman se va indupleca sa-si lase copchilul sa-si ia zborul,la unison cu pescarusii.

Nerdish old times....

Yep,ugly ol' times are comin'.Oricat as incerca sa fiu copil model,nu-mi iese pasenta,calc stramb si sunt etichetata drept neascultatoare sau nesabuita.Mama s-a conformat cu ideea baobabului de a-si petrece anii rebeli ai studentiei in centrul capitalei,unde nu prea sunt pomi si-si va scurta viata de munteanca considerabil.In inima baobabului s-a nascut in urma unei discutii un firicel de dorinta aprinsa de a merge in vama veeeeche,unde nisipul sa zgarie fin,iar marea sa fie amara,luna sa-mi fie confidenta,iar soarele amant.Sa stau treaza toata noaptea ascultand cum valurile se sparg de stanci,iar dimineata sa ma trezesc cu nasul in nisip,in loc de cearseaf.Aerul de mare sa-mi intre in plamani,iar la rasarit sa strig cat ma tin corzile vocale "Sunt libera!".Pescarusii sa-si deschida aripile larg ,formand o coroana de zapada deasupra marii.Cand eram mica,mama ma imbraca in rosu si un vecin ma tachina mereu cand ma vedea "Ce faci tu Scufita Rosie?".La sfarsitul gimnaziului soarta m-a inzestrat cu o divina miopie.De azi,voi fi un exemplar ciudatel de emo-nerd.

Firenze.Florence.Florenta

Yep,citta d'arte.Sau orasul artelor.Sau focarul renascentist.Oricum i-ai spune,totul se rezuma la frumusete.Cand mergi in Firenze nu ai cum sa nu ramai uimit de grandoarea sa.Mii de turisti il impanzesc si il fac sa para un furnicar de dimensiuni cosmice.Daca nu esti atent te vei ciocni de vreun englez cu ochelari si cu harta orasului sub nas,cautand Domul.Coada la intrarea in Santa Maria del Fiore este asemenatoare cu cea de la alimentara de pe vremea ceausista,iar trebuie musai sa zambesti mereu,altfel vei fi imortalizat serios sau strambandu-te de unul din miile de flashuri care se declanseaza concomitent.Firenze inseamna viata.Azi am fost acolo.Drumul spre gara a parut o eternitate.Autobuzul mergea cu viteza melcului,iar ghinionul se parea ca se tine lant dupa mine.Ajunsa in gara,ma uit pe tabela cu plecarile spre a observa cu stupoare ca urmatorul tren spre Florenta pleca abia dupa o ora.Cumva cumva a trecut si ora aceea,mi-am amintit de o zicala,"Si cea mai rea ora are doar 60 de minute" ,apoi trenul a avut intarziere 20 de minute,mi-am zis "Nu-i nimic".Pe peron m-a acostat o romanca.Cred ca nu i-a placut accentul meu cand i-am spus ca trenul opreste in fiecare statie.In compartiment,s-a asezat langa mine.A inceput sa imi spuna povestea vietii ei si toata amaraciunea ce ii apasa inima.Intr-un final am ajuns in gara Firenze SMN.Puteam observa cupola Domului.Mi-am luat in graba la revedere de la saraca femeie si am pornit sa hoinaresc.M-am indreptat,indubitabil,spre Piaza Domului.As fi ramas asa zile intregi,impasibila,imperturbabila,spre a observa Domul.Cred ca are puteri hipnotice.Cu greu mi-am dezlipit picioarele ce pareau sa nu mai asculte de mine si am mers in Muzeul Domului.Printre zeci si sute de statui care mai de care mai frumoase,am ajuns la faimoasa si controversata La Pietà,compexul sculptural in care Michelangelo s-a intruchipat pe el ca fiin unul din cei doi oameni care l-ai dat jos pe Iisus de pe cruce.Stupefiata de incarcatura de piosenie pe care ti-o transmitea,am plecat mai departe,si am urcat in Campanella lui Gioto.Durerea urcarii atator trepte a fost subit amortizata in momentul ajungerii in varful sau.Imagine ce se desfasura inaintea ochilor mei nu avea grad de comparatie si era indescriptibila in cuvinte omenesti.Intreaga panorama a orasului,casele ordonate la milimetru,tot iti transmitea senzatia de pace sufleteasca si armonie.Chiar simteai comuniunea cu natura,cu cerul,cu divinitatea.Dupa ce am fotografiat din toate colturile,m-am decis ca trebuie musai sa cobor,sa hoinaresc prin restul Florentei.La parter,unde erau biletele,avusese intalnirea a catorva americani.Ele abia coborasera din minunata campanela.Ei isi adunasera fortele spre a savarsi ascensiunea fara ascensor.Ei,cu spiritele vesele, "How was it?".Ele,foarte sceptice "We did it once.Never doing it again in our entire lives".Of, Mc Donald's-ul asta.Tot in piata Domului,mai consum bateriile pe poze,fac inconjurul,stau la coada la intrarea in Dom,pe scarile monumentului se afla pleada rebela si noncomformita de punkeri.Surad,ii imortalizez,si plec mai departe.Inauntrul catedralei,pustietate mai mare ca in desert.Toate monumentele din perioada Renasterii fusesera mutate,spre conservare,in Muzeul Operei Domului.In interior,mi-am putut desfata privirea doar cu controversata cupola a lui Brunelleschi,pe care a decorat-o cu Paradisul,Pamantul si Infernul.Nu e de mirare ca vis-a-vis de Dom era o alta biserica ce avea la intrare faimoasa Poarta a Paradisului,imbracata in aur.Mare smecher Dante asta!Cu pasi lenti m-am departat de colosala si dominanta basilica Santa Maria del Fiore ,iar pasii m-au purtat spre Ponte Vecchio.La unul din capete,o mireasa pe bicicleta,zambea din toate rasputerile spre a savarsi o fotografie cat mai minunata n ziua nuntii ei.O alta,mai nonconformista,trecea intr-un trabantel,la brat cu sotul ei.La mijlocul celui mai vechi pod,folosit pentru schimburi comerciale si negot de aur si bijuterii scumpe,m-am oprit spre a admira raul Arno,deasupra caruia ne aflam.Tocmai atunci se aflau adeptii cultului Hare Krishna,facand incantatiile lor si ademenind alte persoane spre credinta lor plesuva,impartind cookies.Tot inaintand(to be continued)

Vacanta in rama

Se intampla ca aventurile micului baobab sa nu se sfarseasca aici,ci el sa ajunga pe coasta italieneasca,pe malul marii Ligurice.Daca as fi avut un GPS ar fi indicat astfel:Europa,Italia,Toscana,Lido di Camaiore,plaja Bagni la Spiaggia.Nu orice plaja,ci una privata,fiecare avand umbreluta sa si sezlongul sau.Dupa ce a sarit in valurile verzi,inspumegate si in timp ce statea spre a-si schimba pielea ca un cameleon,baobab a primit inspiratia divina si s-a hotarat ce meserie va avea daca va ramane pe acest taram mirific.
1.restaurant cu specific chinezesc (dintr-un kilogram de orez voi hrani o dinastie de chinezi)
2.un magazin de valuri pentru doamnele si domnisoarele marochine(deliiiiiiiiiiicious)
3.un complex de coafor,frizerie,manichiura,pedichiura pentru African dudes and dudettes (doggie style and rasta man :>)
Ca sa nu uitati de baobab lil'

I love Bucharest

Din categoria 'Dor de tine,Romanie,plai cu dor' si pentru ca m-a ambitionat o intrebare de genul "Actually do you people in Brasov need a tube?" m-am decis sa scriu un post despre pasiunea baobabului pentru capitala si de ce isi usureaza el punguta cu galbeni spre a merge in the big city.Ceea ce il indeamna mai greu si mai apasat ca glasul constiintei ar fi:
-incep cu metroul (Ha!Da!si noi suntem oameni ca si voi si vrem metrou!numai voi sa faceti greva Metrorex?)
-pentru Herastrau,Tineretului,Cismigiu,Unirii (sper sa rameneti toti fara biciclete,role si skate!)
-pentru TNB si km 0
-pentru contrastele ce alcatuiesc orasul
-pentru ca la Mc in gara de Nord e cod si e misto sa enervezi lucratorii din acest lant de fast food
-pentru 1 decembrie bucurestean
-in cinstea clubului Underworld care ne-a gazduit in noaptea mai sus amintita
-pentru MNAC(you just gotta love this museum.I love more the last floor,together with the terrace)
-pentru mastodontul de Casa Poporului(chiar daca poarta eticheta comunismului,maretia ei ma captiveaza)
-pentru Laptarie,Stuf,B52,Club A,Fire
-pentru patinoarele de acolo
-pentru Flo si pentru Milo si noaptea aceea de clubbing
-pentru verisorul meu bucurestean de 1 an si 3 luni
-pentru ca acolo,desi aerul e incarcat de noxe,ma simt free,mature and more responsible
-pentru ca in Bucuresti vin Rolling Stones,Depeche Mode,Placebo,Tori Amos,Hooverphonic,Faithless,Pink,Evergrey si multi altii,nu in Brasov
-pentru B'estival si Coke Fest
-pentru Cafe Deko si stand-up comedy
-pentru ca Ada il joaca cu patos pe Don Quijote acolo si nicidecum in Brasov
-God bless Carturesti'u
-é per miei amici di la

One Week Bottom-line

Oh well,it's been a week since lil' baobab has placed his roots on the unknown land...and the results are:
-more than 10 per cent of baobab's surface covered with mosquitos stings(damn insects,can't they find someone else to bite and suck their blood?!?)
-one injured finger(that weally weally huwt)
-more clothes and shoes(YeY,pants for a lifetime )
-less socializing skills(baobab will be a secluded tree at his return on its mother land)
-more new Italian words learned(she shall definetely become a translator)
-less fats eaten
-more fruits and vitamines swallowed(they seem to have no effect)
-less sleep per night(this affects baobab's speed during the day,making him a snail,and decreases his capacity of thinking,eating,walking=>Zombie)
-more knowledge in the cooking domain (yeah,now she can get married with kids and stuff)
-baobab has no cell phone (indeed a crime,justice must be immediately done!)
-baobab has regained his massaging skills :D
-baobab has visited Florence and seen Napoleon's bath tub(deeply honoured)
-one Placebo concert in Brescia missed,not to mention Coke Festival and Bestival (she had waited so long...)
-baobab has started eating spinach(ai baliv in miricals)
-baobab has met several of mom's friends (0 degree meeting,alien style)
'Fun',ain't it?

Buon giorno signorina!

Ehee,astfel a fost intampinat micul baobab in prima dimineata pe teritoriul rezervatiei straine.Cu ochii inca impaienjeniti de somnul dureros de dulce,baobabul a dat si el raspuns acestui salut atat de cald si ospitalier.Din cate a putut observa micul baobab,italienii sunt mandri.Nu mandri la gradul pozitiv,ci la gradul superlativ absolut.Mandri foc.Mandri de natiunea lor,de tara lor,de originea lor,de istoria lor.Atat de mandri incat toate posturile TV sunt traduse in italiana,inclusiv Mtv'ul,si se mira cum de nu subtitreaza si melodiile englezesti sau nemtesti in limba lor de bastina.Italienii au idei preconcepute in ceea ce priveste lumea:ii urasc pe nemti si pe chinezi,cred ca gli patatas (cartofii) ingrasa,as,de parca pastele nu,si au o imagine cat se poate de gri despre romani(toti sunt hoti!care nu sunt hoti sunt cersetori,iar restul lucreaza in bordele).daca ar fi asa,cine le-ar mai spala lor casele,cine le-ar mai gati,cine le-ar mai ingriji batranii,cine ar mai tine agricultura in piciore?Helloooo,tot romani sunt aia pe care ii bagati in aceeasi oala,denigrandu-i.Degeaba,ei nu se sinchisesc sa invete romana,iar altii abia daca stiu unde se situeaza tara.O sa inchei aici caci aparent patriotismul imi iese prin toti porii si o sa spuneti ca baobul e xenofob.

The marvellous adventures of baobab lil'

Uite asa,tiptil tiptil,a trecut si scoala,vacanta i-a luat locul,si micutul baobab si-a mutat resedinta din rezervatia sa naturala din Romania spre alta rezervatie,nu oricare ,ci una mai la distanta,care are de departe o cultura mai bogata,cu o istorie de mii de ani (de cand Romulus a zarit vulturii si i-a fost incredintata carma Imperiului Roman infloritor in calitate de prim imparat),cu o populatie mai civilizata si o rezervatie mai curata.Dupa cum se poate ghici,micul baobab si-a mutat radacinile juvenile pe taramul Italiei.Nu mica i-a fost uimirea,caci a fost pentru prima data cand micul baobab s-a dezradacinat spre a explora alte rezervatii.Cu mic,cu mare,cu catel,cu purcel,dis-de-dimineata in data de 21 iunie baobab era gata de plecare in voiajul vietii sale.Startul s-a dat de langa gara natala,spre orele amiezii,cand era caldura mai toropitoare.Noroc cu autocarul dotat cu aer conditionat,caci in absenta sa baobabul s-ar fi uscat cu totul.Cu castile in urechi,cu Soare gol al lui Asimov in mana,baobab astepta cu ardoare ca autocarul sa zboare(cam greu avand in considerare drumurile nu tocmai exemplare ale rezervatiei sale natale) si odata cu el,Timpul.Tot mergand,cand ceasul romanesc indica miezul noptii,iata ca ajunse la vama cu the Hungarians,vama deasupra careia scria mare 'Gyula'.Emotiile il napadeau pe micul baobab,intrucat nu mai trecuse pana atunci nici un alt punct de frontiera,iar acum simtea ca-si stirbise patriotismul si ca inselase amintirea profesorului de istorie,astfel incat a fost pus in mare dificultate daca sa inmaneze politistilor de la vama buletinul antic sau pasaportul intact.Cu cat se apropia politistul mai mult,cu atat inima i se strangea mai mult,astfel ca a optat pentru pasaport.Replica politistului a fost:'Nu dai bacu' anu' asta?' iar baobaul a raspuns mandru ca un paun infoiat :'La anu''.Cum a trecut vama,cum a inceput furtuna,ca si cum natura plangea absenta micului baobab.Din peisajul frumoasei rezervatii vecine stapanite de ungari micul baobab nu va poate povesti mai nimic decat despre Hotel Paprika,despre sosele imaculate cu patru benzi sau despre Aventurile lui Mr Bean pe care le-a vizionat chircit in scaunul de piele,printre franturi de somn si reverie.Cam pe la rasaritul soarelui,iata ca baobabul a avut ocazia sa coboare din autocar la un popas spre a respira aer austriac si pentru a-si clati ochii in blonzimea austriecilor si in maretia morilor de vand ce acopereau vaste hectare,asemenea lui Don Quijote cand avea de infruntat,spre a-si pastra onoarea nepatata,'uriasii'.Tot uitandu-se ba pe fereastra,ba la teveu,ba la ochii albastri ai fetitei de 3 ani din fata sa,ba la peisajul montan austriac,ba la tunelele spatiale,timpul voiajului s-a scurs iar baobab a ajuns la destinatie,unde il intampina the great wise baobab.