Thoughts' disillusion

Ma invart intr-un cerc vicios al gandurilor.Viata-mi penduleaza intre cele doua planuri ce se impletesc dar niciodata nu coincid.Exista un triunghi al dimensiunilor universului realitatii mele.In aceasta lume umanist de geometrica,ma intalnesc pe mine ca punct infim,greu de localizat.Ieri am revazul Clujul.Clujul e frumos daca ai pe cineva alaturi de care sa te bucuri de el.In schimb,Bucurestiul mi se pare perfect pentru momentele in care vrei sa vorbesti cu ego'ul.Clujul era insufletit.Se apropie deschiderea anului universitar,iar taximetristii au din nou de munca iar puburile sunt din nou overcrowded,iar caminele asteapta sa fie populate.Somesul era linistit,iar luna se juca ghidusa in el.Soarele era suspect de prietenos,atat de suspect incat ne razbatea privirile pana in adancul retinei.Am putut admira astfel albinutele si panzele de paianjen ce sustin orasul.Ciudatele panze de paianjen...te urmaresc precum gandurile.In gradina botanica am dat de copilasi carora abia le cazusera dintii de lapte si care ne priveau cu ochi mare,de analisti turistici.Am verificat pe noi insene ca nesomnul duce la pierderea memoriei(inca un mit spulberat!) si abia astept concertul Tapinarii!

in loc de sfarsit....