miercuri, 1 august 2007

Firenze.Florence.Florenta

Yep,citta d'arte.Sau orasul artelor.Sau focarul renascentist.Oricum i-ai spune,totul se rezuma la frumusete.Cand mergi in Firenze nu ai cum sa nu ramai uimit de grandoarea sa.Mii de turisti il impanzesc si il fac sa para un furnicar de dimensiuni cosmice.Daca nu esti atent te vei ciocni de vreun englez cu ochelari si cu harta orasului sub nas,cautand Domul.Coada la intrarea in Santa Maria del Fiore este asemenatoare cu cea de la alimentara de pe vremea ceausista,iar trebuie musai sa zambesti mereu,altfel vei fi imortalizat serios sau strambandu-te de unul din miile de flashuri care se declanseaza concomitent.Firenze inseamna viata.Azi am fost acolo.Drumul spre gara a parut o eternitate.Autobuzul mergea cu viteza melcului,iar ghinionul se parea ca se tine lant dupa mine.Ajunsa in gara,ma uit pe tabela cu plecarile spre a observa cu stupoare ca urmatorul tren spre Florenta pleca abia dupa o ora.Cumva cumva a trecut si ora aceea,mi-am amintit de o zicala,"Si cea mai rea ora are doar 60 de minute" ,apoi trenul a avut intarziere 20 de minute,mi-am zis "Nu-i nimic".Pe peron m-a acostat o romanca.Cred ca nu i-a placut accentul meu cand i-am spus ca trenul opreste in fiecare statie.In compartiment,s-a asezat langa mine.A inceput sa imi spuna povestea vietii ei si toata amaraciunea ce ii apasa inima.Intr-un final am ajuns in gara Firenze SMN.Puteam observa cupola Domului.Mi-am luat in graba la revedere de la saraca femeie si am pornit sa hoinaresc.M-am indreptat,indubitabil,spre Piaza Domului.As fi ramas asa zile intregi,impasibila,imperturbabila,spre a observa Domul.Cred ca are puteri hipnotice.Cu greu mi-am dezlipit picioarele ce pareau sa nu mai asculte de mine si am mers in Muzeul Domului.Printre zeci si sute de statui care mai de care mai frumoase,am ajuns la faimoasa si controversata La Pietà,compexul sculptural in care Michelangelo s-a intruchipat pe el ca fiin unul din cei doi oameni care l-ai dat jos pe Iisus de pe cruce.Stupefiata de incarcatura de piosenie pe care ti-o transmitea,am plecat mai departe,si am urcat in Campanella lui Gioto.Durerea urcarii atator trepte a fost subit amortizata in momentul ajungerii in varful sau.Imagine ce se desfasura inaintea ochilor mei nu avea grad de comparatie si era indescriptibila in cuvinte omenesti.Intreaga panorama a orasului,casele ordonate la milimetru,tot iti transmitea senzatia de pace sufleteasca si armonie.Chiar simteai comuniunea cu natura,cu cerul,cu divinitatea.Dupa ce am fotografiat din toate colturile,m-am decis ca trebuie musai sa cobor,sa hoinaresc prin restul Florentei.La parter,unde erau biletele,avusese intalnirea a catorva americani.Ele abia coborasera din minunata campanela.Ei isi adunasera fortele spre a savarsi ascensiunea fara ascensor.Ei,cu spiritele vesele, "How was it?".Ele,foarte sceptice "We did it once.Never doing it again in our entire lives".Of, Mc Donald's-ul asta.Tot in piata Domului,mai consum bateriile pe poze,fac inconjurul,stau la coada la intrarea in Dom,pe scarile monumentului se afla pleada rebela si noncomformita de punkeri.Surad,ii imortalizez,si plec mai departe.Inauntrul catedralei,pustietate mai mare ca in desert.Toate monumentele din perioada Renasterii fusesera mutate,spre conservare,in Muzeul Operei Domului.In interior,mi-am putut desfata privirea doar cu controversata cupola a lui Brunelleschi,pe care a decorat-o cu Paradisul,Pamantul si Infernul.Nu e de mirare ca vis-a-vis de Dom era o alta biserica ce avea la intrare faimoasa Poarta a Paradisului,imbracata in aur.Mare smecher Dante asta!Cu pasi lenti m-am departat de colosala si dominanta basilica Santa Maria del Fiore ,iar pasii m-au purtat spre Ponte Vecchio.La unul din capete,o mireasa pe bicicleta,zambea din toate rasputerile spre a savarsi o fotografie cat mai minunata n ziua nuntii ei.O alta,mai nonconformista,trecea intr-un trabantel,la brat cu sotul ei.La mijlocul celui mai vechi pod,folosit pentru schimburi comerciale si negot de aur si bijuterii scumpe,m-am oprit spre a admira raul Arno,deasupra caruia ne aflam.Tocmai atunci se aflau adeptii cultului Hare Krishna,facand incantatiile lor si ademenind alte persoane spre credinta lor plesuva,impartind cookies.Tot inaintand(to be continued)

5 comentarii:

BĂNĂŢEANU spunea...

o poza nu postezi si tu cu un monument ceva?

baobab spunea...

Nu e finisat postul.O sa para si niste poze curand.

Anonim spunea...

chiar vb d poze ... tre sa iti trimit o poza ... desi e un pic km tarziu ... eh ... mai bine mai tarziu decat niciodata :P

Dorothea spunea...

Cum sa nu faca baobabu' poze. Doar a promis.. Apropo cand se intoarce in tara?

baobab spunea...

Soon my dear...pretty soon....he's done its' luggages :)..fresh pics next week!