Graunte de frumos

Ieri a fost o zi prolifica pentru fotografii. Am mai taiat un pic din plictiseala. Singurele chestii bune pe care le remarc aici sunt bere foarte ieftina la 0,66 si faptul ca poti bea linsitit pe strada,fara sa iti spuna nimeni nimic. Si in parc te poti aseza pe iarba.Fara restrictii. Am fost si la mare,intr-o localitate de snobi,dar aceea era cea mai aproape . Am fost si pana in Torino. 5 ore de mers cu trenul,iar la un moment dat mergeam paralel cu coasta Ligurica,ceea ce a fost spendid! in Torino am nimerit in plin festival,San Salviano intr-un cartier plin de imigranti ,cantari si dantuieli pe strada, puburi deschise pana dimineata, voie buna,degustari de bauturi dintre care amintim : grapa(tuica noastra) , suc de hibiscus (dulce si racoritor) ,rom cu lamaie (never loved rhum till then :) dupa care ne-am mutat in parcul Valentino unde din nou orchestre, giumbuslucuri cu mingi, acrobatii si atmosfera de petrecere . Pictures are on their way. Can't wait the moment when I'll come back!

Each person

with his own mask





Ne ascundem in spatele mastilor.Voit,nevoit,involuntar,ca sa ne aparam,ca sa simtim siguranta. Ne simtim protejati de aceasta. Simtim ca daca nu suntem vazuti ,doare mai putin, cuvintele sunt rostite cu o mai mare usurinta, responsabilitatea scade, nu mai suntem fortati sa facem fata ptivirii spintecatoare a celuilalt. A purta masca e usor. A ne lipsi de ea este cel ma greu. Asta confirma slabiciunea firii umane.

Pentru o zi.....

mi-as dori sa fiu o statuie miscatoare ca aceasta...





sau ca aceasta....





si sa strang un numar infinit de imbratisari!

Again in Florence!

iata ca vanturile aventurii l-au purtat din nou pe micul baobab inspre tari exotice si pline de canicula, poposind din nou pe taramul peninsulei italiene. Drumul lung, obositor, de mai bine de-o zi, caldura si schimbarea climei l-au extenuat enorm pe micul baobab care simte ca nu-si gaseste locul in acest apartament fiorentin pe care-l imparte cu doua oltence si doua moldovence,unde-i viseaza pe toti cei de acasa, unde tantarii il secatuiesc de sange,unde soarele apune mai tarziu din cauza decalarii fusului, unde lumea poarta predominant violet pentru ca toti sunt suporteri Fiorentina, unde pravaliile se inchid la pranz, unde semintele de pin sunt comestibile, unde Buna dimineata este substituit de Buon giorno. Asa ca bine am revenit !

Viata unui om...

.....este precum o piatra de cimitir pe care fiecare om pe care l-ai cunoscut isi aduce influenta ...

Fortuna labilis

Astfel ne invata un vechi dicton latinesc,cum ca soarta e schimbatoare.Uneori ni se spune ca omul isi croieste destinul propriu,alteori auzim ca viata ne este deja scris si ca doar jucam rolul pe care demiurgul ni l-a dat. Am citit undeva ca omul isi hotaraste soarta atat prin ce alege sa faca,cat si prin ce alege sa nu faca. Tu ce crezi,suntem fauritorii propriului nostru destin sau doar actori pe scena vietii?

It's been so long.....

Uitandu-ma la data ultimei postari,observ cu stupoare ca se-mplineste anul de cand am neglijat blogul,an in care s-au pestrecut o gramda de evenimente ....precum inceputul studentiei,statutul de boboaca,mult asteptata mutare in capitala ,traiul cu o colega de camera,chefuri,distractei,sesiunea si stresul implicit, bucurii,dezamagiri si asteptari enorme. Musai trebuie sa recuperez!